Desfrânarea este moarte!


Când nu Te cunoşteam pe Tine
Şi de nimic nu mă temeam,
Destule fete pentru mine
Plângeau, eu multe promiteam

Eram viclean şi prefăcut
Şi îmi plăcea să le curtez
Şi îngâmfat şi încrezut
Nu îmi păsa că le întristez.

De întâlneam o fată care
Privirea, în faţa mea-și pleca
N-aveam odihnă, luptam tare,
Până ajungea, iubita mea.

Nu îmi păsa de-al ei trecut
Sau poate că viaţa-i stricam,
Tare-mi plăcea să fiu temut
Sau cu minciuni, o fermecam

Minţeam şi multe promiteam
Mă prefăceam îndrăgostit,
Destrăbălarea urmăream
Şi nu-mi păsa, dacă am minţit

Nu îmi păsa c-am înşelat,
Că poate, o inimă am distrus
Doar de plăceri interesat
Eram cu chef, eram dispus

Şi îmi placea iubit să fiu
Pe primul loc sa fiu în toate
De nimeni nu voiam să ştiu
Si nu-mi păsa, că nu se poate.

Chiar nu-mi păsa că stric o viaţă
Că sentimentele răneam,
Mă prefăceam cinstit, și-n faţă
Pe orice fată o priveam

Păream că sunt îndrăgostit
Şi bine intenţionat,
Când scopul mi l-am împlinit
Nu mai eram, interesat

Nu îmi păsa că eu distrug
Un sentiment numit iubire
Ruşine, nu-mi era să fug
Sau, s-arăt multă nesimţire.

Nu îmi păsa ca un suflet plânge
Sau, că o inimă-i rănită
Vroiam, oricând să pot ajunge
Pofta să-mi fie implinită

Şi nu conta cum arătau
Mai urâţele, mai frumoase,
A mele pofte se-mplineau
Spunându-le vorbe duioase.

Căci, scurtă era prietenia
Până ce scopu-mi atingeam
Apoi, îmi vedeau mişelia
Dezamăgite, regretau.

Dar nu-mi păsa de-a lor durere
Si nu-mi păsa nici că rănesc,
Făceam tot ce inima-mi cere
Nu-mi păsa ce alţii gândesc.

Şi ani la rând am practicat
Necinstea şi destrăbălarea,
Până ce Domnul s-a îndurat
Glasul I-am auzit, chemarea,

Am înţeles, mie-mi vorbeşte
Pe mine, Domnul mă mustra
Şi am simţit că mă iubeşte
Dorea, ca să fac voia Sa

Şi rusinat, eu am căzut
Şi în genunchi m-am aşezat,
Prin mintea mea toate au trecut
Plângând, Domnului m-am rugat

Apoi, Scriptura am deschis
Şi am citit despre curvie,
Cuvântul, aici, clar e scris
Si ghidul meu, avea sa fie

Curvia, duce la pieire
Şi viaţa în foc, se va sfârşi
Aduce doar nenorocire
Şi mântuit, eu nu voi fii

De spaimă, m-am cutremurat
Am regretat tot ce-am făcut,
Cu acest păcat am terminat
Din Duh şi Apă, m-am născut

Acum, eu am o viaţă nouă
Iar Domnul meu m-a curăţit,
Acest îndemn, vi-l dau şi vouă
Cu Domnul, în viaţă am pornit.


Amin

Câmpia Turzii, 1 aprilie 2012